Frâng clipele pe-altarul unui dor

Sarutul noptii dintre ani, cuminte,
Îl daruiesc pe fruntea unui vis
Astern smerita, salba de cuvinte,
Oda iubirii ’ntr-un poem nescris.

Frâng clipele pe-altarul unui dor
Sfintit în muguri de lumina vie
Zagazuri cad si-un râu tulburator
Inunda tainic dragostea-mi târzie.

Pasind în noaptea de sarut nebuna
Pe talpi pot înca naluciri de astre
Vesmânt tesut din razele de luna
Îmbraca-nsingurarile-mi albastre.

E visul prizonier într-o laguna
Din paradisul sufletelor noastre,
Margaritare de cuvânt cununa
Clipele frânte de taceri sihastre.

Sacuieu, 1 ianuarie 2012

Port trena din cuvinte-ntemnitate

Cu gândul slobod în causul palmei
Port trena din cuvinte-întemnitate
Pe frunte-i amurgit sarutul mamei
Din noptile cu zori de zi drapate.

O mare de smarald inunda ochii
În care ard sperante-n jarul clipei
Se unduie sub vântul iernii plopii
Când linisti sparge zbaterea aripei

Sub care-adapostesc noian de vise.
Pe tâmpla orei, mai trudesc iluzii
Se zbat printre taceri demult ucise
Zadarnic încercând s-auda surzii.

Secundele se prabusesc în nouri
Icneste-un vis sub tristele vesminte
Cu-nfrigurare se sfârseste-n hauri
si-n trena-ntemnitatelor cuvinte.

Cluj Napoca, 3 ianuarie 2012

Când versul creste-n pântecu-nserarii

Se zbate versu-n pântecu-nserarii
Sa cânte lumii-n picuri de lumina
Presara taine peste flori de mina
Când astri se înfig în trupul zarii.

Nu lasa-n miezul slovei amorteala
Naluci de fum sa-i tulbure popasul
În pagini albe, când îsi afla masul
si-un crin de foc îsi unduie petala

Peste paienjenis de triste umbre
S-alunge-mbratisarea lor pagâna.
Colinda ca un lup flamând la stâna
Sageata lunii-n gândurile sumbre

Taceri înmanuncheate în cuvinte
Iubirii-i fac carare-n lan de maci
Din vis pribeag, un iscusit cârmaci,
Logodnic în nepamântesti vesminte.

Gânduri de jar, osânda departarii
si patima desprinsa din strânsoare
Un zâmbet ratacit în rugi de floare
Când versul creste-n pântecu-nserarii.

Cluj Napoca, 5 ianuarie 2012