Stau sa înfloreasca ghioceii, însa nu vad ca va fi spectacol,
Nu zapada, nu tu promoroaca, nicaieri niciun obstacol…
Hai, de-ar fi nametii cât un munte, sa îi vad iesind de sub zapezi
M-as uimi si le-as zâmbi când scot capsor gingas printre livezi.

Dar, e timpul molcom, ceata cât încape, nori si burnita mereu,
Iar din când în când porneste uraganul, asta, maica, sufla greu!
Ne topim de dor de soare, parca noi am fi zapezi, mai fratioare ;
Nu mergi tu sa vezi de dupa deal, ca, oare astazi nu apare ?!
 
Tot astept si ma tot uit, dar nu vad soare, nici vreo floare în cires,
Nici macesul nu zâmbeste, doar un pitigoi ma cearta ca dau gres :
Stai cuminte, nene, stai si-asteapta, primavara nu-i de maritat
Ea e zâna asezata, are casa si barbat si când vine, nu-i de alungat.
 
Pruncii ei cu zâmbete suave umplu cu lumina fundul de dumbrava,
Iar la tine în gradina, uite-aici lânga fântâna, face-vor hora suava,
Ca se unduie în vânt primavaratec si zâmbesc în soare argintat…
Însa voi, ma tem, ve-ti vrea atunci sa vina vara si… copiii la scaldat!
 
13 janvier 2012 – Afumatii de Belgique