"Examenul de maturitate Europeana" sau Destinul unei românce la Bruxelles

Palatul Regal din Bruxelles deschis pentru vizite » Lunea trecuta, la fel ca in fiecare an, Palatul regal din Bruxelles si-a deschis portile pentru c...

Vineri, Iulie 30, 2010

Text Size

Miercuri, 25 Martie 2009 21:14

Micul ghid al marii Uniuni Europene Interviu cu dna Codruta-Liliana Filip, Bruxelles 25 martie 2009.
Gazeta de Belgia:
"Examenul de maturitate Europeana" suna bine, dar il vom lasa mai la sfarsit, parca mai sufleteste este Destinul tau in Capitala Europei si am sa te rog sa incepem cu povestea ta.

Codruta:
"Lume de poveste si plina de povesti, nu stiu pe cati o sa surprinda si istoria mea. Acum ne grabim sa devenim primari, ministri si directori de cum ni se usuca cerneala pe diploma, indiferent cum am capatat-o. Cu mine a fost altfel. Cam impulsiva, cu pieptul inainte fara sa gandesc, cerneala mea se uscase de mult, pana sa prind eu trenul cel bun.
In 2004 eram o tanara absolventa a facultatii de drept din Baia-Mare, cu un job bine platit la o firma de investitori straini. N-aveam frustrarea nerealizarii profesionale dar eram extrem de aventuroasa si nonconformista, cautand mereu noi provocari. Ca oricare alta, aveam si eu un « el », care insa muncea in Bruxelles si pe care il vedeam rar. Mi-a promis ca imi va fi alaturi daca vin in Belgia si incep un Master despre ceea ce se mai vorbea pe ici pe colo si la acea vreme : integrare europeana. De-atunci nu ne-a mai despartit nimeni."
Gazeta de Belgia:
Poate va asteptati sa gasiti o anumita intelegere, o indrumare sau eventual un ajutor si din partea românilor stabiliti in Belgia.
Codruta:
"Comunitatea de romani pe care am gasit-o eu atunci in Bruxelles nu este una asemanatoare nemtilor sau suedezilor de pilda. Ei sunt uniti si solidari. Prea multi romani privesc lucrurile cu scepticism, prea multi se bucura sa te vada in necaz, iar gandul unei cariere profesionale e obraznicie curata. Povesteam mai zilele trecute ca ne inraim pe zi ce trece, si singura explicatie este faptul ca romanii din diaspora nu primesc niciun ajutor concret, niciun sfat din Romania. Devin asa, emigrantii nimanui pentru ca Romaniei nu ii pasa. Caini cu colaci in coada n-am aflat nici eu asadar prin Bruxelles. De master si scoli pentru asa ceva nu mai auzise nimeni, unii munceau in constructii ridicand si renovand Bruxellul, iar altii in curatenie si baby-siting. Nici nu credea nimeni ca se mai poate face si altceva.
Elitele romanesti ale Bruxellului exista, sunt cat se poate de reale si de oneste, dar sunt departe de muncitori. Nu prea au contact unii cu altii, prin urmare povestile de succes sunt complet necunoscute. Singurul loc care incepe sa ii mai adune in ultima vreme este Biserica."
Gazeta de Belgia:
Cu toate astea a trebuit sa va descurcati singura, banuiesc.
Codruta:
"Norocul nu prea a fost de partea mea in primul an. Gasisem scoala in cele din urma, dar era prea tarziu sa imi depun candidatura pentru anul acela academic. Am asteptat inca un an timp in care mi-am cautat o ocupatie. Acestea se intamplau in 2005 cand Romania nu avea nici pe jumatate din drepturile pe care le are in 2009. Eu nu aveam acte si nici posibilitatea sa le obtin pana nu eram acceptata in VUB. Piata muncii imi punea la dispozitie astfel numai joburile care le sunt date de obicei emigrantilor : menaj sau baby-sitter.
Ii tineam companie unei fetite de 8 anisori dintr-o familie de nemti. M-a invatat franceza si m-a tinut sanatoasa la cap aproape un an. Pe urma am inceput cursurile la master, in limba engleza. Mi-am schimbat si jobul. Ea finlandeza, el italian, aveau un baietel de 5 luni. Incepeam dimineata la 8 si terminam dupa-amiaza la 17 :00. La 18 :00 eram la scoala, iar pe la 21 :00 acasa. La fiecare 90 de zile ma intorceam in tara, treceam vama pentru viza, plateam « donatia » vamesilor si ma reintorceam basma curata. Cerusem viza de student la Ambasada Belgiei la Bucuresti, dar mi-a fost refuzata pe motiv ca el avea carte de rezidenta temporara si nu avea asadar capacitate legala de a ma lua in custodie.
A trecut prima sesiune, dar cam dur, eram franta, prin urmare am schimbat locul de munca. Ea suedeza, el belgian, doi copilasi de 3 si 4 anisori. Pana cand am absolvit. Norocul incepea sa imi surada si mie si un prtid politic european m-a luat ca stagiara chiar fara acte in regula."
Gazeta de Belgia:
Am inteles de la tine, ca au fost si unele aventuri mai socante aici in Belgia
Codruta:
"Da, intradevar, prin toamna lui 2006 m-au trimis la o conferinta in Budapesta. Aflata fiind in termenul legal de sedere in Spatiul Schengen, am calatorit cu avionul fara rezerve. Am ajuns cu bine, mi-am facut treaba, iar cand sa ies de pe aeroportul Charleroi, ei bine, la control, ma opreste o vamesa si zice: “Dumneata…de cand in Belgia? Si cu ce treaba. Eu iti vad vizele aici in pasaport. Pe mine nu ma intereseaza ca acum esti in termenul legal, eu te trimit de unde vii sa stii. De unde vii?”, zice ea. Eu: Din Budapesta. Ea: Romania. Eu: nu. Ungaria, totusi….Ea: iti bati joc de mine? Te trimit de unde vii, deci din Bucuresti, Ungaria. Eu (sa innebunesc): doamna, deci, unde? ca sa ne intelegem….Intervine un altul, mai destept desigur, ii explica, se calmeaza si zice: nu ai avion pana peste trei zile, deci nu te putem trimite repede la Budapesta, asa ca…ramai inchisa in incinta aeroportului.
Ah, sa-nnebunesc ! Acum ? Cand drumul meu prindea contur ? Sa ma expulzeze ? Doi gardieni m-au insotit in celula. Un pat supraetajat, o masa un scaun, o baie cu WC si chiuveta. Fara dus. Fara aerisire. Undeva langa geamul decorat cu gratii era un patut pentru bebe. Am plans..putin spus…El era afara, nu-i venea sa creada ca mi se intampla asa ceva. « Trebuia sa te insori cu ea si nu mai aveati probleme… », radea vamesul. A capatat un badge de vizitatori si a venit sa-si vada « inculpata » zilnic. Trei zile si trei nopti ca-n basme. Atat am stat eu acolo."
Gazeta de Belgia:
Bine ca nu stiau parintii, ca atat ar mai fi lipsit.
Codruta:
"Au aflat si erau foarte nelinistiti. . Bunicii nu au aflat niciodata…Doamne fereste… Eu sunt crescuta in Maramures, Tara Lapusului, la Suciu de Jos. Bunicii mei m-au crescut cu ce au avut mai bun : tocana (mamaliga) , lapte, branza si grostior (smantana), cu zmeura, pomnite si mure. Papusile mele erau din cocean de malai si parul lor din cosata de malai. Hainele mele erau tricotate in sat de tanti Ludovica. Nimeni n-a ridicat un deget sau o vorba asupra mea.Duminica ma imbracam in strai popular, vara ma scaldam in raul Tibles, faceam fan pe vai si duceam gunoiul cu carul pe pamanturile bunicilor.
Iarna bunicul colinda la cetera alaturi de mine si facea carare cu lopata prin curte dand nametii de zapada la o parte ca sa putem ajunge la fantana si la drum.
M-au pus aparte de ceilalti calatori. A venit insa pilotul la mine si mi-a spus ca imi va da pasaportul inainte sa cobor , dupa ce pasagerii pleaca, ca sa pot trece vama ungureasca asa cum trebuie."
Gazeta de Belgia:
Sper ca ati avut parte si de lucruri mai bune, pe aceste meleguri.
Codruta:
"Dupa trei saptamani Romania a intrat in UE. Odata intoarsa la Bruxelles, m-am apucat sa scriu o carte. De ciuda.
Despre UE si pentru elevii de liceu din Romania. As vrea sa le seveasca ca materie optionala de studiu, sa le deschida mintile, sa isi indrepte atentia spre acest domeniu si sa plece pregatiti de acasa, nu asa acum m-am dus eu. As vrea sa stie ca remuneratia si satisfactia profesionala sunt pe masura eforturilor. Sunt putini romani care ocupa functii cheie in institutiile europene, majoritatea suntem pe posturi de asistenti, prin urmare trebuie sa facem mai multa presiune in acest sens.
O materie optionala despre UE in liceele din Romania ar fi o inovatie si in Europa.Elevii trebuie sa stie ca fara o fundatie buna si solida, nu va iesi nimic durabil. Fiecare trebuie sa isi aleaga drumul singur creind propriile avataje competitive, nu copii fidele ale modelor promovate in Romania implicand « afaceri imobiliare si manelizate. »Li se arata doar acele « modele de succes » dar ei trebuie sa vada ca mai au si alte variante, mult mai pline de satisfactii si care merita traite.
Sigur, nu am pretentia ca este cel mai bun ghid, dar cei care l-au citit au fost deschisi acestei initiative.
A fost scris sub indrumarea dlui diplomat dr. Radu Serban, a dnei europarlamentar Daciana Sarbu si a dlui dr. Ministru delegat al Integrarii Europene Vasile Puscas si se gaseste momentan la Librarileonline si Librarie.net. Acesta cuprinde bibiografia ceruta la examenele EPSO (European Personnel Selection Office) de admitere in institutiile europene, precum si explicatii concrete la problemele cu care se confrunta UE. Sper ca in cele din urma elevii sa o aiba pe bancile scolii."
Gazeta de Belgia:
Si in ceea ce priveste cariera ta profesionala?
Codruta:
"De un an de zile « m-am mai linistit », lucrez la EFFAT (Federatia Europeana a Sindicatelor din Agricultura, Alimentatie si Turism) si sunt consiliera Secretarului-General. Imi place ce fac.Tema care ma preocupa cel mai mult si la munca si in timpul meu liber este integrarea sociala a emigrantilor romani in diaspora, asa ca am inceput si un doctorat in acest sens tot la VUB. Despre acest proiect insa poate intr-un interviu viitor.
S-au facut 5 ani de atunci. Nu regret nimic, vorba lui Sinatra, poate doar cateva aspecte, de aceea aceasta carte si proiectul pentru integrare sociala a emigrantilor romani."
Gazeta de Belgia:
In incheiere ne poti spune daca ai si intrebari la care nu le-ai gasit un raspuns aici in Belgia?
Codruta:
"Zilnic trec pe langa marile branduri ale modei avangardiste din ultimii ani, cu haine frumoase, scumpe, elegante. De ce mereu ma gandesc la panatalonii rosii tricotati de tanti Ludovica, la talpele goale racorindu-se in otava oilor, la costumul popular mandru purtat in Caminul Cultural cu cantece si strigaturi din Suciu de Jos ?"
Gazeta de Belgia:
Iti multumim Codruta pentru interviul acordat si te dorim alaturi de noi cei de aici care avem nevoie de oameni ca tine.

As mai dorii sa adaug ca "Micul ghid al marii Uniuni Europene" il gasiti la librarie.net (APASA AICI), unde are o descriere foarte nuantata, facuta de Dr. Radu Serban.

Normal ar fi trebuit sa ma opresc aici, cu acest interviu, dar raspunsul la ultima intrebare mi-a creat o stare de nostalgie pe care am incercat sa o lamuresc cu acceptul Codrutei si am rugat-o sa ne exemplifice putin.
Ne-a oferit trei fotografii pe care le atasez mai jos, si care vorbesc de la sine si sunt convins ca majoritatea dintre voi le vor intelege la adevarata lor valoare sentimentala.

Bunicii La Suciu de Jos La Bruxelles

Comments

Comentariu nou

Cautare

RSS

Eugenia Enescu - "Examenul de maturitate Europeana" sau Destinul

|2009-03-26 04:18:53

Intr-adevar, autoarea, in cartea sa stie sa evite schematizarile de dragul simplitatii, evitând astfel caricaturizarea.
Este un om puternic si deosebit care a stiut sa-si croiasca drum in viata prin vointa si multa munca.

Raspunde | Citeaza

alex - nota bene

|2009-03-26 05:15:35

Nu cunosc continutul acestui Ghid, dar cunosc deja (din cele scrise) un personaj, cum as dorii sa cunosc cu miile pe aici.
Te asteptam cu alte articole interesante Codruta :!:

Raspunde | Citeaza