In '83 mi-am cunoscut viitorul sot in Bucuresti, in iulie si in decembrie am depus actele, pe care el mi le-a trimis prin posta.
Am stat o luna impreuna , am fost si la mare, iar dupa aceea contactul a fost telefonic, pana in anul 84, cand a mai venit de 2 ori in tara.

Norocul meu era ca tatal meu era deja pensionar, altfel l-ar fi dat si pe el afara din armata. Singura matusa mea,  care lucra la Tarom, a avat mici probleme, dar la doi ani dupa ce-am plecat, a iesit la pensie.
Eu eram jurista atunci cand am depus actele de casatorie si lucram la Ministerul Agriculturii, unde fusesem detasata de la Slobozia; acolo facusem o scurta perioada naveta.
Dupa ce am asteptat un an si doua luni, mi-a venit prima data raspunsul negativ si-n scurt timp am fost concediata, pe motivul ca aveam acte depuse cu un cetatean strain.
In orice functie de raspundere, nu aveai voie sa ai acte depuse pentru plecare definitiva  in strainatate!
Cand am vazut ca nici nu mi se da aprobare si  ca fusesem concediata, am facut un memoriu la primul secretar al judetului, desi nu fusesem membra de partid, dar actele erau vazute si de ei si trebuiau sa-si dea avizul favorbil, nu numai securitatea!

Culmea este ca eram "oaia neagra" a familiei, toti membri de partid, unii chiar din ilegalitate, unchi sef de sectie la sindicate, tata colonel in M.A.N, matusa, mama membre vechi, iar eu, cu  idei occidentale, neimpartasindu-le ideologia.
Probabil ca daca as fi ramas in tara, as fi fost obligata sa ma fac membra de partid, dat fiind functia mea!
Dupa ce am facut acel memoriu, intr-o luna s-a schimbat totul, am primit aprobarea de casatorie de la Consiliul de Stat si mi s-a transformat si decizia de desfacere a contractului de munca din litera "i", schimbat in "e", la cerere.
In aprilie, 85 m-am casatorit in Bucuresti si apoi in iulie mi-a venit pasaportul.
A fost o adevarata aventura, acea intamplare, pe care nu o voi uita niciodata!
In sfarsit, in iulie 85 am plecat din tara si am ajuns pe aeroportul din Schiphol, impreuna cu fiica mea.
In august fiica mea a inceput scoala primara , desi nu stia limba.
Trecand in revista anii petrecuti aici, imi dau seama ca, din punct de vedere cariera, distractii, acestea au cam luat sfarsit, am inceput sa ma dedic vietii de familie, desi sperasem sa-mi gasesc o munca in domeniul juridic, dar nu a fost  asa!
In primul rand, diploma nu mi s-a echivalat decat in 2007, dupa multe incercari; iar acum datorita varstei mele, nu mai am cum sa-mi gasesc de lucru ca jurist.
Neavand experienta aici ca jurist, nu mi se va oferi un post similar.  Recunoasterea titlului de mr. a venit pentru mine prea tarziu, a fost mai mult o chestiune de onoare.
In Olanda am dat examene pentru traducator, actualmente fiind traducatoare autorizata si mai dau lectii de limba romana si franceza la Universitatea Populara si la case de cultura.
Am studiat si aici 2 ani de limba franceza, dar nu am terminat facultatea.
In final desi am terminat facultatea de drept, aici nu am profesat meseria pentru care am invatat si am ramas cu o oarecare nostalgie, ca nu am avut posibilitatea sa mi se echivaleze diploma mai demult!
Bineinteles ca pot sa lucrez ca liber profesionist, consultant juridic la o firma romano-olandeza, important este ca nu m-am blazat!

Comments

Comentariu nou Cautare RSS

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Web:
Titlu:
UBB:	-culoare-aquanegrualbastrufuchsiagriverdelimemaronavyolivepurplerosuargintiutealalbgalben -marime-minusculmicmediumareimens

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."