Cand Belgia se confrunta cu cea mai mare criza politica din toate timpurile, daca putem uita cosmarul pactului Egmont ('77-'78 pana prin 89-91), ziaristilor nu le raman decat sa faca sondaje de opinie ca sa mai ia pulsul cetateanului caruia a inceput sa i se faca lehamite de aceasta clasa politica buna de tocat frunza la caini. Evident , intrebarea care se pune este: "cine mai crede in viitorul Belgiei?",  o intrebare retorica menita sa mane cireada inspre un federalism, care incepe sa se vada doar cu binoclu.

Si dupa asa zisul sondaj al Belga-Ivoxului, ar reiesii ca tocmai flamanzii sunt cei mai numerosi a crede in mirajul statului belgian, ei care au mandatat un partid ultranationalist sa taie toate itele negocierilor pentru formarea unui nou guvern, ei care vad monarhia ca pe o gaura-n buzunaru propriu si pe valoni ca pe niste capuse lipite pe sistemul social.
Pe la noi era o vorba: "las-o jos ca macane!", cam asa si cu sondaju asta si ca totul sa aiba si-o sustinere morala, in publicatia franceza "Journal du Dimanche" trebuia sa apara un alt sondaj (Ifop) din care reiese ca 6 francezi din 10 ar fi favorabili atasarii Valoniei la Franta, dar din pricina atentatelor din Norvegia, li s-au terminat hartia si-l vor publica in numarul viitor.
Situatia din Belgia este ca un fel de "lasa-ma sa te las!", nici guvern nu se poate face, nici separare, nici impacare dar nici reforma, e un fel de logoree politica la fel ca un joc de ping-pong colectiv, in care partenerii(politici) isi trimit mingea de la unii la altii la nesfarsit, iar poporul sta pe margine si asteapta linistit sa ia sfarsit aceasta fanfaronada.